ISTORICUL LOCALITATII GALDA DE JOS
Comuna Galda de Jos, străveche aşezare românească, este situată în zona centrală a judeţului Alba, pe valea Gălzii, afluent de dreapta al Mureşului.
Teritoriul administrativ al comunei se mărgineşte la sud cu municipiul Alba Iulia, la sud-est cu comunele Ighiu şi Cricău, la nord-vest cu comuna Râmeâ, la vest cu comuna Întregalde, la nord cu comuna Stremţ, la nord-est cu oraşul Teiuş, iar la sud-est cu comuna Sântimbru.
Din punct de vedere fizico-geografic, comuna Galda de Jos include in perimetrul său trei unităţi de relief distincte: Munţii Trăscăului, Piemontul Trăscăului şi culoarul depresionar al văii Mureşului.
Cele trei unităţi de relief sunt dispuse în trepte ce coboară dinspre vest – Piatra Cetii, 1234 m, spre treapta piemontală ce se încadrează între 223-400 m.
Valea Gălzii, prin condiţiile de relief deosebit de prielnice, a constituit un areal de populare încă din perioada statului dac, aşezările comunei fiind atestate documentar din sec XIII.
Primele atestări arheologice, referitoare la teritoriul comunei Galda, ne sunt prezentate de Vasile Pârvan în „Getica”. Astfel, la Cetea, au fost descoperite urme ale culturii Hallas-tatt, un tezaur monetar din timpul lui Caesar si Augustus (denari imperiali), depozite, ateliere şi lănci. Dovezile materiale şi documentare atestă apartenenţa perimetrului Galdei de Jos la voievodatul de la Bălgrad, nucleu al unei organizări de tip feudal incipient.
Cele mai multe sate ale comunei sunt atestate documentar în perioada feudalismului timpuriu: Oiejdea – 1238, Galda de Jos – 1287, Benic – 1299, Mesentea – 1303,Cetea – 1337.
Urmează o serie de documente ce amintesc de activitatea locuitorilor satelor, schimbarea stăpânitorilor (1337), sau jafurile efectuate de castelanii de la Piatra Cetii (1352).
Din perioda feudalismului târziu s-au păstrat mai multe documente şi unele construcţii precum: biserica din lemn din Galda de Jos (1580), Castelul construit în sec XVII.
Răsculaţii lui Horia au primit sprijin din partea locuitorilor din satele Galda de Jos şi Cetea. Riscându-şi propria libertate sătenii din Galda de Jos au protejat pe Crăişorul Munţilor, atunci când acesta era urmărit de autorităţile imperiale.
Răscoala lui Horia Cloşca şi Crişan a avut un sprijin deosebit din partea populaţiei satelor Galda de Jos şi Cetea, pe unde Horia a trecut si a fost ocrotit de către locuitorii satului Galda de Jos, atunci când se afla sub urmărirea autoritarilor imperiale.
Revoluţia de la 1848 a însemnat o perioada de puternice framantari si pentru locuitorii comunei Galda de Jos, care in număr foarte mare s-au înrolat in armatele revoluţionare si au participat la luptele duse la Cheile Galzii in 1849.
In satele care au format legiunea comandata de Avram Iancu, numita <Auraria Gemina>, făcea parte si Galda de Sus, iar preotul Nicolae Bucur din Galda de Jos a fost tribun a lui Iancu.
Întreaga comună poartă amprenta unor evenimente majore în istoria poporului român.
Un trecut marcat de fapte şi evenimente glorioase obligă la un prezent onorant şi la un viitor pe măsura trecutului…” ce va fi locul ce urme ale trecutului nu poartă? O fâşie de lut ce nimic nu spune” sau formulat inegalabil de Nicolae Iorga „Cine nu are trecut, nu are pe ce-şi clădi viitorul”.
Iar dacă ne transferăm privirea din retrospectiv în timp pe momentul actual vom observa că evoluţia comunei în plan social şi spiritual este una de care înaintaşii acestor locuri pot fi mândri.
Principalele legături cu comunele din teritoriul înconjurător sunt asigurate prin şosele asfaltate, linia de cale ferata trece prin vecinătatea comunei, gările cele mai apropiate Coslariu si Teius se afla la 4-5 km distanta de reşedinţa comunei, iar şoseaua naţionala ce trece la aprox. 2 km, asigura legătura cu municipiul Alba Iulia si oraşul Aiud.
Teritoriul comunei prezintă o poziţie pitoreasca, cu un potenţial turistic valoros prin Cheile Galzii, Piatra Cetii, Cascadele Băii Romane de la Cetea.
Scurt istoric al şcolii
Istoria şcolii din comună se împleteşte strâns cu cea a satului şi a locuitorilor ei. Data înfiinţării Şcolii Primare din Galda de Jos nu se cunoaşte cu exactitate. Se presupune, mai mult ca sigur, că la 1850 exista şcoala.
Se ştie, din mărturisirile localnicilor, că lângă cimitirul comunei, lângă Tibrişor,un pârâiaş din localitate, exista o şcoală primară cam pe la 1865. Această clădire era din pământ bătut, şi acoperită cu paie. Şcoala avea două încăperi, dintre care cea mare de 4 X 5 m servea ca sală de clasă, iar cea mai mică de 3 X 4 m, locuinţa pentru învăţător. Ferestrele erau mici şi tavanul atât de jos, cel mult 1,80 m, încât „ când a venit Mitropolitul a trebuit să se aplece şi să-şi ia ceacăul din cap „ . Pe jos era pământ, „colbul se ridica de-un genunchi când ne jucam prin şcoală !” spunea cel mai bătrân om din comună, Laurean Vânt zis badea Lentea. Cititul se învăţa pe cărţi de rugăciuni. Fiecare copil mai mare avea câte 7 – 8 copii mai mici pe care-i învăţa.
Învăţământul s-a făcut încă de la început în limba română. Şcoala a fost confesională greco- catolică, întreţinută de biserică, până la 1922 când a fost preluată de către statul român.
Vechea clădire şcolară s-a dărâmat de mult iar locul exact nici nu se mai cunoaşte.
Pe la 1874, în apropierea casei parohiale, s-a zidit un alt local şcolar din pământ bătut. Această şcoală avea o sală mare de învăţământ de 6 X 8 m şi o locuinţă pentru învăţător care cuprindea două camere şi o pivniţă. Era acoperită cu şindrilă, iar la mijlocul clădirii era un turnuleţ. Acest local a fost transformat în două săli de clasă destul de luminoase, igienice şi spaţioase.
În anul 1935 s-a ridicat un nou local, cu etaj, care consta din patru săli de învăţământ şi o cancelarie mică. Noul local a fost construit de către locuitorii comunei.
Din ordinul forurilor şcolare superioare, în anul 1940, s-a înfiinţat o cantină şcolară care era amenajată într-o sală de clasă. În anul şcolar 1940 – 1941 au fost hrăniţi 25 de elevi de şcoală săraci, dar merituoşi. În 1941 – 1942 au fost 26 elevi la cantină, în anul şcolar 1942 – 1943 au fost hrăniţi 36 elevi, iar în anul 1943 – 1944, 50 de elevi. Mâncarea era gătită de către două eleve din cursul superior conduse şi supravegheate de către o doamnă învăţătoare de serviciu săptămânal.
Biblioteca şcolară a fost înfiinţată în anul 1926 şi cuprindea iniţial 300 de volume, majoritatea de autori români şi era grupată în trei părţi şi anume: pentru şcolari, pentru săteni şi pentru membrii corpului didactic.
În această perioadă au funcţionat la şcoala primară ca învăţători titulari: Raceu Dumitru – director, Man Samson, Raceu Cornelia, Oţoiu Ana, Ionaş Ovidiu, oameni de prestigiu, care şi-au pus întreg talentul pedagogic în slujba şcolii, a cetăţenilor în condiţiile vitrege ale celui de al doilea război mondial.
Buni învăţători şi buni români au fost şi Toma Ioan şi Gorgos Nicolae, încadraţi la această şcoală în 1940 şi care şi-au încetat activitatea datorită războiului, decedaţi eroic, unul în Crimeea la Ialta, celălalt în Transnistria şi decoraţi cu cea mai înaltă distincţie militară „Ordinul Mihai Viteazul „.
După război, vechii clădiri a Şcolii primare din Galda de Jos a fost necesar să i se adauge încă trei săli de clasă, cu aceleaşi dimensiuni ca celelalte, clădire care a funcţionat drept lăcaş de cultură cu titlul de Şcoala elementară de7 ani.
Prin obligativitatea învăţământului de 7, apoi de 8 ani, prin creşterea demografică a populaţiei şcolare, clădirea şcolii a devenit neîncăpătoare şi necorespunzătoare. Astfel cu ajutorul părinţilor, al locuitorilor comunei, mobilizaţi de inimosul director al şcolii, domnul Man Samson, s-a reuşit ridicarea unui nou local al şcolii, în centrul comunei, lucrare care a început în anul 1969 şi s-a finalizat în anul 1974. Astfel, începând cu acest an, Şcoala Generală cu clasele I- VIII a funcţionat în ambele clădiri, datorită numărului mare de elevi, în localul vechi, grădiniţa şi clasele I – IV, iar în localul nou clasele V – VIII, cu laboratoare de fizică-chimie, biologie- agricultură, istorie-geografie.
Caiet vechi cuprinzând istoria Şcolii Galda de Jos
În prezent în localul vechi al şcolii funcţionează numai Grădiniţa cu program normal, iar în clădirea nouă Şcoala Gimnazială ” Nicolae Drăgan”, cu clasele C.P.-VIII.
Toate cadrele didactice de la şcoala noastră sunt calificate, cea mai mare parte având susţinute gradele didactice II si I.